Exercițiu de imaginație,

 Sper că ești într-un cadru călduț, cu un ceai/un vin în dreapta ta

 

 Vorbește-mi despre tot ce îți place, despre tine, despre culoare, despre mirosuri, despre oameni, despre natură,amintiri, mâncare

 Ce te face fericit? Un om, un obiect, o amintire, o rază de soare..

 Eu o să îți vorbesc despre ce simț, despre ce caut, în speranța că o să îmi găsesc răspunsuri pentru mine,

 Eu pun întrebări și că răspunsuri găsesc fericire, în orice..

 Suntem diferiți, alegem diferit, vrem mult, urmărim multe… sacrificăm și mai multe, 

 Tu ce ai sacrifică pentru suflet? Crezi că ai mai da o lista de atribuții omului potrivit?

 Ia încearcă să îți imaginezi că omul e în față ta, îi mai distingi trăsăturile dacă te uiți la el prin inimă? Inimă pe care o ți în mâini.  Te mai uiți la contur  sau la  vibrație?

 

 Mulțumesc fluturașilor că mi-au adus și prietenii de la grădină zoologică în stomac 

Dezbracă-Te

Nu îmi plac ocolișuri de niciun fel dar nu sunt nici adepta strigatului public cu privire la intimitate,
Nu pot să  văd viața fără dragoste, iubesc fiecare lucru din natură, fiecare suflu din tot ce e viu, iubesc tot la mine, trecut, prezent și viitor,
Nu pot să  cred că nu ai momente de liniște cu tine când simți atingerea aia, de a creat un univers al ei, atunci  când mangaindu-ți piele ai simțit cum inima ar fi în stare sa se vândă singura pentru încă un moment la fel, sau atunci  când rațiunea a închis prima data  obloanele dând impresia că pleacă intr-o excursie nicăieri pe perioada nedeterminata, știu ca ai simțit ăsta,  știu ca încă simți buzele alea care au gust a vară eternă, știi și tu câte momente, de cate ori nu ți-ai ieșit din corp, crezând că  îți e sfârșitul,  da ai sfârși și în cușcă cu lei doar să îți țină corpul separat de suflet...și de rațiune, și nu, nu îți pare rău. .. știu că încă simți valurile de transpirații reci care îți curg pe spate numai la amintirea aia... au fost bune si nebune. Ai plâns de fericire când ti-ai văzut toate simțurile parasindu-te în același timp..Ai plâns și de tristețe când conturul viselor tale nu s-au materializat în forma lui, atunci cu tot suflul credeai ca poți sa mori, să te rupi în toate bucățile și să devi univers, ai plâns cot la cot cu sufletul, până ai realizat că ocazional mai sunt și dezamăgiri,  ocazional doare, alteorie e comic... ca rasul de copil, atât de pur, atâta naivitate în privire... și tu privind dragostea de fiecare data la fel, ca după naștere,  atât de nou și totuși atât de instinctiv, nu știi  cum o să decurgă, dar ești pregătit să mergi cu mâinile întinse în lupta asta  ce se dă constant între simțuri și ratiune.. și vrei să simți aceleaşi mâini,  aceiași piele, aceleași buze.. căutând de fiecare dată mai avar și mai carnal tot ce ști deja, ca un devorator de simțuri,  te hrănești cu dragoste,  de prea puține ori hrănitoare,  de pre multe ori atât de fizică  și atât de determinata să te secatuiască, doar să te găsească gol, mângâiat de razele vindecătoare ale soarelui, și tu, atât de plin în interior, pregătit să lupți cu toate gândurile...

Sub cer

Deschide-o, te îndemn, poți? O să te rog să nu îți umezești degetele când începi să răsfoiesti, prefer să nu simt urmă amprentei în timp,
Acum că ai deschis, simt căldură, tu o simți? E ca și cum un soare propriu își împrăștie razele la voia întâmplării,
Fiecare cuvând se articuleaza sub umbra degetului tău, cuvintele se împrăștie rând pe rând când îți simt pulsul accelerandu-se,
Din câte poți observa e muzică, curge lin la fel ca izvorul ăla de pe fundal, cel în care regăști toate instrumentele care îti umplu simțirea mai mult decât auzul, simți și cele câteva picaturi care au fost presărate peste rândurile scrise atent, e ploaia aia de vară care aduce prosperitate, ajuta la bunul mers al vremii si mirosul ala, praf umed și iarbă proaspăt tăiată, îl simti? El face atâta bine, racorește vremea dar ține răcoarea adunată, făcând un cămin din fiecare loc,
Pe alocuri sunt stele, luminoase, e ca atunci când ești în câmp liber, stai pe spate și privești cum tot universul prinde forma gândurilor tale, de câte ori nu ai văzut figurine formate din stele? Trasai imaginar de la una la alta traseul ca ulterior să vezi conturat fiecare gând, și steluta ta, știi tu, aia cea mai luminoasă....
E atât de...e atât de greu să spui ce îți vede sufletul, limbajul tău, culoarea și forma pe care le-o atribui tu lucrurilor, fiecare formă, fiecare miros...
Cum ar fi să poți vedea cerul întreg când tu privești cu mintea închisa printr-o bâtă de bambus? Și în fond să merite? când tu le vezi pentru tine și pentru ce îți aduce ție liniște...

Mămico...

Draga mamă,

Știu cât de mult ți-ai dorit copii, eu cu fratele meu știm cat de mult ne iubești, cât de mult ne iubiți amândoi, dar mamă,

Ți-ai dorit o fată, să fie bucată din tine, să te ajute să retrăiești tinerețea prin ea, ai crescut-o cu mult bun simț, înconjurată de bunătate, dorind astfel ca fetița de ieri să devină femeia minunată de mâine,

Nu cred că poți să iți dai seama unde ai greșit, tu mămico, ai dat din frumusețea ta, ai dat din bunătatea ta, din feminitatea ta, ai crescut-o pe fetita ta sa fie pregătita pentru o viață demnă de cărțiile pe care le simți mai intens decât propria-ți viață,

Ai vrut ca eu să fiu un model, căutai în mine un exemplu pentru lumea ta pură și felul tău minunat de a privii viața pe care ți-ai dorit-o pentru noi,

Dar mamă, atunci când am început să fac primii pasi în lumea reală, nu mi-a fost apreciată nici una din calitătiile pe care tu ai dorit ca eu sa le dezvolt, în loc de multa lumină am văzut multă răutate, în loc de căldura care credeam că o să îmi mângaie pielea fină, mostenită tot de la tine, am simțit doar plezniturile privirilor tăioase pline de invidie, în loc de vorbe calde, am auzit insulte, cuvinte care mai târziu mi-au completat vocabularul, drumul meu a fost anevoios, câutănd de prea multe ori egalitatea pe care trebuia s-o astept,

A fost greu mămico, dar vă sunt atât de recunoscătoare vouă (tati și Petre)

Mămico, tu cu siguranță ai dorit să crești o prințesă, dar ai crescut un soldat!

Idei, identitate, ideal

Ființă rațională cu principii și idei,

Dependentă sau independentă tind să relaționez și să interacționez. Am cunoscut oameni, mulți, mai bine sau mai slab pregatiți atât educational cât și spiritual, au locuit în gândurile mele, în spațiul meu privat, mi-au invadat mintea sau sufletul, au plecat cu primul tren sau am stat impreună pe peron asteptându-l pe următorul. Am cunoscut mulți, s-au schimbat mulți, m-am schimbat mult.

Am întâlnit oameni care mi-au adus pe moment bătăi de cap, le  multumesc, mi-au deschis ochii

Am întâlnit suflete rătăcitoare care mi-au bântuit visele, le mulțumesc, datorită lor m-am trezit din visare și am început să traiesc.

Am cunoscut oameni blânzi, m-am comportat urât, de frică poate, sau poate eu am fost lecția lor, vă mulțumesc, acum știu să inteleg blândețea.

Am cunoscut oameni reci, poate am fost eu calda pentru amandoi sau poate...

Am întâlnit o mulțime de tipuri și tipologii, am rămas tot eu, multumită vouă. Știu oameni care îmi fac bine poate în mod inconștient, oameni care mă ajută în fiecare zi să mă construiesc mai stabilă și mai puternică.

Am devenit un exemplu de om în viața mea, multumiță vouă, mă inconjor cu oameni minunați pentru că am avut de unde să invăț, evoluez, tot datorită vouă.

 Nu depind de nimeni și de nimic, exclud negativul și răul din jurul meu, mă axez pe bunătate, apreciere și dragoste.

Nu exista răul care imi face bine, în viata mea exista doar binele care îmi face excepțional!

Gândurile unui om

Poti să intri, nu e necesar să bați, o să te rog doar să te stergi pe picioare, nu e un loc curat dar prefer să întrețin curațenia decât să fac o curațenie generală.

E un spațiu mic, modest, ai putea fi surprins dar tot odată poți să te simți încălzit, nu garantează un grad ridicat de confort dar îți poate asigura un grad modic de confort psihic

Nu o să-l poți numii acasă pentru ca e ca un cort în vârf de munte în luna martie...dar e impermeabil

Nu există tencuilă dar pereți sunt tapetați de trăiri, unii au scrijelit, alți au desenat, fiecare a încercat să personalizeze spatiul sau macar să iși lase amprenta, urmarea o vezi,

E umezeală, stiu, dar măcar mascează vântul, unii au plecat și au lasat geamurile deschise lasând curentul să îți facă treaba, iar cum aerul dezintegrează orice, vezi și tu....

Nu e mare lucru pe aici, totul e foarte simplu, daca e nevoie de protectie, se poate rezolva, dacă ai nevoie de sprijin il gasești în fiecare colțișor, condițiile sunt suportabile, s-ar putea să îți placa, cu timpul te obișnuiești, locul devine mult mai primitor chiar placut.

Nu trebuie să îți faci griji, nu vei fi înghesuit nici înlocuit, poți să vi, te asezi comod, îți torni o cafea, te plimbi, citești, asculți muzica, orice îți face ție plăcere însă o să te rog ceva, ai grijă pentru că odată ce ai ieșit pe usă o zidesc.

Nu e un apartament de vanzare, nu e nici măcar o căbănuță, e un spațiu fix, clar delimitat, e un suflet.