Nu îmi plac ocolișuri de niciun fel dar nu sunt nici adepta strigatului public cu privire la intimitate,
Nu pot să văd viața fără dragoste, iubesc fiecare lucru din natură, fiecare suflu din tot ce e viu, iubesc tot la mine, trecut, prezent și viitor,
Nu pot să cred că nu ai momente de liniște cu tine când simți atingerea aia, de a creat un univers al ei, atunci când mangaindu-ți piele ai simțit cum inima ar fi în stare sa se vândă singura pentru încă un moment la fel, sau atunci când rațiunea a închis prima data obloanele dând impresia că pleacă intr-o excursie nicăieri pe perioada nedeterminata, știu ca ai simțit ăsta, știu ca încă simți buzele alea care au gust a vară eternă, știi și tu câte momente, de cate ori nu ți-ai ieșit din corp, crezând că îți e sfârșitul, da ai sfârși și în cușcă cu lei doar să îți țină corpul separat de suflet...și de rațiune, și nu, nu îți pare rău. .. știu că încă simți valurile de transpirații reci care îți curg pe spate numai la amintirea aia... au fost bune si nebune. Ai plâns de fericire când ti-ai văzut toate simțurile parasindu-te în același timp..Ai plâns și de tristețe când conturul viselor tale nu s-au materializat în forma lui, atunci cu tot suflul credeai ca poți sa mori, să te rupi în toate bucățile și să devi univers, ai plâns cot la cot cu sufletul, până ai realizat că ocazional mai sunt și dezamăgiri, ocazional doare, alteorie e comic... ca rasul de copil, atât de pur, atâta naivitate în privire... și tu privind dragostea de fiecare data la fel, ca după naștere, atât de nou și totuși atât de instinctiv, nu știi cum o să decurgă, dar ești pregătit să mergi cu mâinile întinse în lupta asta ce se dă constant între simțuri și ratiune.. și vrei să simți aceleaşi mâini, aceiași piele, aceleași buze.. căutând de fiecare dată mai avar și mai carnal tot ce ști deja, ca un devorator de simțuri, te hrănești cu dragoste, de prea puține ori hrănitoare, de pre multe ori atât de fizică și atât de determinata să te secatuiască, doar să te găsească gol, mângâiat de razele vindecătoare ale soarelui, și tu, atât de plin în interior, pregătit să lupți cu toate gândurile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu