Mămico...

Draga mamă,

Știu cât de mult ți-ai dorit copii, eu cu fratele meu știm cat de mult ne iubești, cât de mult ne iubiți amândoi, dar mamă,

Ți-ai dorit o fată, să fie bucată din tine, să te ajute să retrăiești tinerețea prin ea, ai crescut-o cu mult bun simț, înconjurată de bunătate, dorind astfel ca fetița de ieri să devină femeia minunată de mâine,

Nu cred că poți să iți dai seama unde ai greșit, tu mămico, ai dat din frumusețea ta, ai dat din bunătatea ta, din feminitatea ta, ai crescut-o pe fetita ta sa fie pregătita pentru o viață demnă de cărțiile pe care le simți mai intens decât propria-ți viață,

Ai vrut ca eu să fiu un model, căutai în mine un exemplu pentru lumea ta pură și felul tău minunat de a privii viața pe care ți-ai dorit-o pentru noi,

Dar mamă, atunci când am început să fac primii pasi în lumea reală, nu mi-a fost apreciată nici una din calitătiile pe care tu ai dorit ca eu sa le dezvolt, în loc de multa lumină am văzut multă răutate, în loc de căldura care credeam că o să îmi mângaie pielea fină, mostenită tot de la tine, am simțit doar plezniturile privirilor tăioase pline de invidie, în loc de vorbe calde, am auzit insulte, cuvinte care mai târziu mi-au completat vocabularul, drumul meu a fost anevoios, câutănd de prea multe ori egalitatea pe care trebuia s-o astept,

A fost greu mămico, dar vă sunt atât de recunoscătoare vouă (tati și Petre)

Mămico, tu cu siguranță ai dorit să crești o prințesă, dar ai crescut un soldat!