Oameni... ca lume e multa!

Totul începe sâcâitor de simplu...
Un trecut, un prezent, un viitor.. o viață atât avem.
Și ne este dat să cunoastem o mulțime de lucruri, o mulțime de oameni.. și ce alegem?
Alegem așa : - să fim bogați dar idioți, să fim frumoși dar nesănatoși sau să fim fericiți calcându-le altora în picioare sansa la o viața normală. Oamenii trec prin viața noastră ca printr-o gară, unii vin alși pleacă, alti ajung târziu, pierd trenul și mai stau o vreme, alți în graba lor spre tren lasă urme dureroase datorită pașilor prea apăsați , dar mai  sunt și  cei cărora le place să vada vacarmul dintr-o perspectiva uneori critica alte ori comică considerând linistea de dupa  un album de amintiri. Cei din urmă sunt categoria pe care eu ii numesc prietenii mei. E o comparatie destul de ciudată, mă gandesc, însă cred că ei inteleg acest lucru. Prietenii mei, nu sunt multi, poate datorita felului meu de a fi, sau poate datorită felului lor de a trata prietenia, însa stiu că pe cei putini pe care îi am mă pot baza oricând, deși sunt uneori insuportabilă, ciudată, senilâ, respingătoare, scârboasă, rautăcioasă, ironică sau mult prea distrată, stiu că ei mă înteleg întru-totul sau măcar încearcă( e un efort imens și ăsta, știu).
Nu am mulți prieteni, pot să îi număr pe degetele de la maini( poate chiar numai de la una) dar sunt ai mei si când spun ai mei  vreau să mi se simtă egoismul in glas!

Cum se prezintă iadul!

Sunt de părere că este esențial să citim, sfaturile din bătrăni chiar sună a ”citiți, citiți tot ce vă cade în mână”  acest lucru atâta vreme cât ce vă cade în mână nu este "120 de zile ale Sodomei".. pentru că atunci apar probleme.
Desigur nu doresc să ofensez în nici un fel vreunul din amatorii genului însa: textul e extrem de explicit, raportarea agresivă la nivelul subiectului consider că este mai mult decât ar vrea marea majoritate a publicului să citească.
 Totuși este de apreciat felul în care lucrurile sunt redactate și modul în care imaginația lucrează pe text ( asta ignorand ficatul care ar actiona și el în unele momente).
 Eu am văzut filmul prima oară, cred că a fost prima dată în viața mea când am fost stupefiatâ în adevăratul sens al cuvântului( si nu m-am potolit), ulterior am gâsit în bibloteca părinților și romanul, curioasă din fire și evident cu ficatul însănatoșit dupa vederea filmului am decis să îmi mai omor câte un neuron, astfel incât m-am apucat de citit: ca mod de redactare ireprosabil, Marchizul de Sade prezintă personajele într-un mod în care și un orb ar putea cu ușurința să vadă felul în care arată personajele și în care își perind goliciunea în toată splendoarea ei prin spațiu.  Avem desigur și personaje mistice( a se intelege niste respectabile doamne( prostituate) rupte de viață si de .. viață) care au menirea de a aduce extazul în rândul celor 4 Domni( aceștia sunt personajele principale, inventatorii cât și sponsorii  sodomei) Acțiunea este simpla.. sodomizarea celor 16 copii a celor 8 neveste si a celor 4 ”futuai” asa se numesc protejatii. Sodomizarea constă în mai multe tipuri de chin la care sunt supusi participanții( căsătoria intre ei, dezvirginarea lor în cele mai ciudate moduri și de către o alta persoana la fiecare dintre  găuri în cazul fetelor), adaptarea unei scene din trecutul prostituatelor care stârnește extazul în rândul domnilor + ingerarea diverselor materii fecale, vomă sau urină( lucruri care evident sunt niște delicatese in rândul oamenilor). Per ansamblu cartea ca mod de redactare e bună, imaginația autorului e foarte buna, însă dacă debordezi de imaginație și ai stomacul slab ( să nu zic ești slab de înger) e foarte posibil să îți displacă teribil cartea sau să te marcheze pe urmatorii 25 de ani.