Oameni... ca lume e multa!

Totul începe sâcâitor de simplu...
Un trecut, un prezent, un viitor.. o viață atât avem.
Și ne este dat să cunoastem o mulțime de lucruri, o mulțime de oameni.. și ce alegem?
Alegem așa : - să fim bogați dar idioți, să fim frumoși dar nesănatoși sau să fim fericiți calcându-le altora în picioare sansa la o viața normală. Oamenii trec prin viața noastră ca printr-o gară, unii vin alși pleacă, alti ajung târziu, pierd trenul și mai stau o vreme, alți în graba lor spre tren lasă urme dureroase datorită pașilor prea apăsați , dar mai  sunt și  cei cărora le place să vada vacarmul dintr-o perspectiva uneori critica alte ori comică considerând linistea de dupa  un album de amintiri. Cei din urmă sunt categoria pe care eu ii numesc prietenii mei. E o comparatie destul de ciudată, mă gandesc, însă cred că ei inteleg acest lucru. Prietenii mei, nu sunt multi, poate datorita felului meu de a fi, sau poate datorită felului lor de a trata prietenia, însa stiu că pe cei putini pe care îi am mă pot baza oricând, deși sunt uneori insuportabilă, ciudată, senilâ, respingătoare, scârboasă, rautăcioasă, ironică sau mult prea distrată, stiu că ei mă înteleg întru-totul sau măcar încearcă( e un efort imens și ăsta, știu).
Nu am mulți prieteni, pot să îi număr pe degetele de la maini( poate chiar numai de la una) dar sunt ai mei si când spun ai mei  vreau să mi se simtă egoismul in glas!

Cum se prezintă iadul!

Sunt de părere că este esențial să citim, sfaturile din bătrăni chiar sună a ”citiți, citiți tot ce vă cade în mână”  acest lucru atâta vreme cât ce vă cade în mână nu este "120 de zile ale Sodomei".. pentru că atunci apar probleme.
Desigur nu doresc să ofensez în nici un fel vreunul din amatorii genului însa: textul e extrem de explicit, raportarea agresivă la nivelul subiectului consider că este mai mult decât ar vrea marea majoritate a publicului să citească.
 Totuși este de apreciat felul în care lucrurile sunt redactate și modul în care imaginația lucrează pe text ( asta ignorand ficatul care ar actiona și el în unele momente).
 Eu am văzut filmul prima oară, cred că a fost prima dată în viața mea când am fost stupefiatâ în adevăratul sens al cuvântului( si nu m-am potolit), ulterior am gâsit în bibloteca părinților și romanul, curioasă din fire și evident cu ficatul însănatoșit dupa vederea filmului am decis să îmi mai omor câte un neuron, astfel incât m-am apucat de citit: ca mod de redactare ireprosabil, Marchizul de Sade prezintă personajele într-un mod în care și un orb ar putea cu ușurința să vadă felul în care arată personajele și în care își perind goliciunea în toată splendoarea ei prin spațiu.  Avem desigur și personaje mistice( a se intelege niste respectabile doamne( prostituate) rupte de viață si de .. viață) care au menirea de a aduce extazul în rândul celor 4 Domni( aceștia sunt personajele principale, inventatorii cât și sponsorii  sodomei) Acțiunea este simpla.. sodomizarea celor 16 copii a celor 8 neveste si a celor 4 ”futuai” asa se numesc protejatii. Sodomizarea constă în mai multe tipuri de chin la care sunt supusi participanții( căsătoria intre ei, dezvirginarea lor în cele mai ciudate moduri și de către o alta persoana la fiecare dintre  găuri în cazul fetelor), adaptarea unei scene din trecutul prostituatelor care stârnește extazul în rândul domnilor + ingerarea diverselor materii fecale, vomă sau urină( lucruri care evident sunt niște delicatese in rândul oamenilor). Per ansamblu cartea ca mod de redactare e bună, imaginația autorului e foarte buna, însă dacă debordezi de imaginație și ai stomacul slab ( să nu zic ești slab de înger) e foarte posibil să îți displacă teribil cartea sau să te marcheze pe urmatorii 25 de ani.

Ca-ntre prieteni.

Aceasta postare este despre oameni, rețete de prietenie și dezvoltare personală( nu știu sigur dacă sunt în masură să abordez o asemenea temă dar:  i dont give a single Fuck!)
Greu nu e însa impulsionarea e cea care contează iar pentru asta ai nevoie de (ca în cazul rețetelor de bucatarie)
- se iau o serie de prieteni (2-3)
- se adună poveștile, cunoștiințele ( hai să ne simțim importanți și să zicem și cercetările)
- se pun la copt ( a se întelege analiza)
-se aduna esența
Iar produsul final e reprezentat de ideile revelatorii, cele care ne schimbă într-un fel metalitatea și care sunt menite să ne ajute în maturizarea noastră ca oameni, ca bagaj de cunostinte.
Prietenii, in opinia mea sunt nu doar cei pe care poți să te bazezi, ci și oameni care te ajută să te dezvolți( intelectual și creativ vorbind) asta în cazul în care ști să alegi, dacă tu îți alegi prietenii în functie de cât sunt de amuzanți, idioți, teribiliști, lăbari( a se întelege picioare mari), cred că nu vorbim despre același fel de prieteni (sau poate, desigur am un mod expirat de a percepe prietenia) Oricum, prietenii sunt indispensabili in viața noastră, în diferite stagii(ale existenței) căutam : susținere, amuzament, distracție, bârfa, cultura( nu de cartofi, desigur). Dar dacă reusim să găsim în niste oameni toate aceste calități( e greu sa gasesti un mix bun), putem să spunem că suntem de-a dreptul fericiti(sau norocoși), eu una am o serie de asemenea „exemplare” în viața mea, însa cu siguranță sunt cei mai tari. Nu contează culoarea părului, tipul de îmbracaminte, înaltimea, etnia, grosimea portofelului și nici macar parerea pe care ceilalti o au despre ei. Sunt oameni cu care eu mă înconjor, buni, răi ,într-un fel sau altul ei sunt suma a ceea ce eu sunt( și ca să o stric de final, fără lipsă de modestie) Eu îs foarte jmecheră !( cu dublu jm)  ( expresie cunoscuta de oamenii apropiati mie) thank you guys

Și pun pariu că ai iubit cândva..

Sugestiv, desigur.. pot sa pun pariu că cel puțin un gând ti-a trecut prin cap... sau prin suflet, depinde de caz.
În viața fiecaruia dintre noi exista o persoana pe care am primit-o cu bratele deschise și am ținut strâns de ea chiar și cand tornada era în plina dezlanțuire, apoi cu ultimele puteri, cu durere în suflet și resturi de lucruri impraștiate peste tot prin noi.. am continuat sa zâmbim, lucrurile mergeau tot mai prost, dar am ramas acolo in fiecare zi tot mai storși de energie dar cu o iubire de inegalat... dar cum minunile nu dureaza prea mult, iar corpul uman nu e facut să reziste( să reziste, să reziste ca ferestrele Qfort) și nici psihic nu suntem proiectați să rezistam prea mult vine momentul în care cineva pune PUNCT ( și deobicei punctul e pus de „ravasitor„) și ramane tristețea si dragostea... mult de tot... și doare...E extrem de distructiv  pentru un sentiment atât de înaltator.

Din doua rele ce alegem

Asa.. sa incepem usurel, astazi am avut un moment de gandire profunda( urasc momentele de genu... de multe ori ma baga mai mult in ceata decat ma scot in clar) dar.. cu toate astea am avut timp sa ma gandesc la cativa oameni pe care ii cunosc si pe care pot sa ii impart in una dintre cele doua categorii despre care urmeaza sa vorbesc: - Oameni destepti( dar prostiti de atata carte)
                               - Oameni prosti ( dar cu straluciri de moment)
E foarte greu.. pentru ca stiu oameni din ambele clase, imi sunt apropiati, i-am vazut de-a lungul evolutiei lor, si intr-un fel am facut parte din evolutia lor( si ei din a mea, desigur). 
Astfel incat am analizat lucrurile in felul urmator.

 E complicat, cand alegi sa inveti foarte multe lucruri poti sa devi destept dar nesigur, sau destept, increzator dar orb sa vezi realitatea din spatele paginilor de informatii.
 In ambele cazuri e rau, de ce? Foarte simplu. Esti destept? da! dar esti nesigur, doresti sa sti mai multe, te simti frustrat ca nu poti sa acoperi mai multa informatie si sa asimilezi mai multe lucruri.
Sau, esti destept, esti increzator( foarte bine, toti ne bucuram).. dar defapt nu nu ne bucuram, de ce? pentru ca realitatea ta e strecurata prin filtrul miilor de informatii stocate in capul tau nici decum prin filtrul real, oky, ai o viziune larga asupra lucrurilor, dar detalile sunt cele care fac diferenta.

-A doua mare categorie, aici intra oameni prosti( nu, nu prosti gramada, nu vreau sa ma fac inteleasa gresit) dar oameni prea putin preocupati de cultura generala, oameni precupati de o aprofundare a cunostiintelor, de  largire a limitelor cunoasterii. Aici e putin vorba si de noroc si cum e si vorba din popor ( Prost sa fi noroc sa ai) in cazul unora se potriveste manusa, da de ce? Pai simplu, ajung oamenii nostri la un momendat in viata lor de adulti cu discernamant, cand e nevoie de un plan, de o solutie la un loc de munca ( pe care cu siguranta o sa il avem toti) si cum din "capetele luminate se revarsa umbra" raman cei cu idei spontane spuse mai in gluma, mai in serios ,care schimba mult felul in care esti perceput.

Cam asa se prezinta lucrurile, si stau eu sa ma gandesc cum e mai bine sa fiu? Sa fiu desteapta dar totusi prostuta?.. sau sa fiu prostuta dar sa am sclipiri de moment?.... 
E greu de decis, sigur toti ne gandim ca trebuie sa fie si o linie de mijloc. Si da o si avem, dar ce facem cand linia de mijloc e mediocritatea? Atunci ce alegem?